Jocurile (mai ales cele pe calculator) sunt parte integranta a vietii unui ‘calculatorist’. Ele aduc multe satisfactii, relaxare, dar si nervi, multe belele, discutii aprinse, prietene frustrate… :-"
De ce ne jucam? Care este scopul suprem al jocului? Sa castigam? Sa pierdem? Sa ne simtim bine? Mai este valabila zicala: “important este sa participi, nu sa casitgi”?
Cand joc individual, sunt responsabil doar pentru pielea mea si pot sa joc chiar cu scopul de a pierde. In echipa insa, sunt responsabil si pentru efortul celor din jur, caz in care va trebui sa tin cont si de doleantele partenerilor. Daca joc fotbal si colegii mei isi dau sufletul pe teren eu nu imi permit luxul de a sta ca si cand as trimite niste SMS-uri. :-s
Jocurile/sportul au fost create in ’spiritul competitiei’, castigatorul ia premiul. Acesta este scopul suprem. Ca pe langa asta, e frumos sa participi, sa faci miscare, sa te simti bine, asta e alta poveste.
Inainte totusi de a trage concluzii pripite mai trebuie sa mentionez un lucru: CASTIGUL nu trebuie transformat din scop in obsesie. Cand se intampla acest lucru, cel in cauza nu se mai poate bucura de nimic din tot ceea ce inseamna spiritul competitiei, nu stie si nu accepta sa piarda.
O mentalitate sanatoasa, zic eu, este capturata in motto-ul: ‘joc ca sa castig, dar nu ma intereseaza daca pierd’. In felul acesta te mobilizezi si dai tot ce ai mai bun, dar totodata, esti pregatit sa infrunti si sa accepti si esecul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu